Născut în 18 februarie 1884 la Zagra, Bistrița-Năsăud
Decedat în 18 decembrie 1939 la Cluj
Membru correspondent al Academiei Române din 4 iunie 1923 și
membru activ din 20 V 1939
Studii liceale la Liceul Grăniceresc din Năsăud (1894-1902), ca bursier al Fondurilor Gr.; Absolvă Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, unde-și ia și doctoratul (1906) cu lucrarea Compunerea cuvintelor românești;
Lucrează ca suplinitor (1906), apoi ca professor ordinar definitiv (1908) la Liceul Grăniceresc năsăudean unde predă latina, greaca și româna…
Din 1917 este numit conferențiar la Catedra de Limba și Literatura Română a Universității maghiare din Cluj, iar din 1919 va lucra ca professor pe aceeași catedră a Universității clujene, devenită universitate românească și pe care o va servi ca prorector (1919), rector (1931-1932), prodecan și decan în mai multe rânduri; primar al Clujului (1935-1938).
Va fi ales președinte al Secțiunii Literare a ASTREI și al Societății Române de Lingvistică, din 1923 – membru correspondent al Academiei Române, ulterior – membru titular (1939)
Savant de talie europeană, reputat filolog și lingvist a abordat numeroase domenii de cercetare: toponimia, hidronimia, onomastica.., aducându-i prestigiu și probitate științifică.
A lucrat la Anuarul liceului năsăudean, la rev. Transilvania, la Dicționarul Limbii române.. Prin studiile sale introduce ținutul năsăudean în circuitul științific național și internațional: Istoria școalelor năsăudene scrisă cu prilejul jubileului de 50 de ani de existență (1863-1913) a Gimnaziului superior fundațional din Năsăud (Năsăud, 1913, 414 pag), în colaborare cu Virgil Șotropa; Toponimie și istorie (Cluj, 1928, 178 pag); Date privitoare la istoria comunei Zagra (în Arhiva Someșană, nr. 9/1928, p. 65-78), Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticii (București, 1933, 682 pag); Istoria sintaxei; Elemente de sintaxă a limbii române; postum, Cluj 1945 Alte studii publică în rev.: „Dacoromania”, „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, „Balcania”..
Prin studiile sale face lumină în falsa teorie roesleriană a originii balcanice a poporului român!, respingând cu competență profesională erorile și tendințele străine științei istorice, privitoare la vechimea și continuitatea românilor în Europa; combate teoria imigraționistă susținută de cercuri politice austro-ungare și ungare interesate politic..! Cu studiile sale de lingvistică, toponimie, hidronimie și onomastică stă în cultura românească alături de B.P.Hașdeu, A.D.Xenopol, D. Onciul, Ov. Densușeanu, Al. Philippide, N. Iorga, V. Pârvan, S. Dragomir, Al. Rosetti ș.de m.a. lingviști francezi, germani, italieni etc, care resping integral teoria imigraționistă despre originiea, vechimea și continuitatea românilor. Este corect apreciat de Sextil Pușcariu, Nicolae Iorga, Iorgu Iordan, Nicolae Stoicescu… Și-a iubit colegii și profesorii, în general pe gospodarii năsăudeni.. A primit 8 decorații, printre care: Ordinul Coroana României, Crucea de aur poloneză, Leul Alb (Cehoslovacia).. La Zagra, i s-a dezvelit un bust donat de dr Gh Tr Dascăl și o placă comemorativă, în cadrul serbărilor ASTREI (1994), președinte al Desp. ASTRA Năsăud – prof. Ioan Seni, vicepreședinte pr. protopop Ioan Dâmbu, dir. Gh. Ilovan, prof. Gavrilă Rus – lider ASTRA locală, C-tin Totir – insp. General, Traian Pavelea – secretar Desp. Astra Năsăud)
BIBLIOGRAFIE:
Acad. Dumitru Protase, Nicolae Drăganu, în „Studii și cercetări etnoculturale, vol. II, Bistrița, 1996, pag. 67-74;
Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996 Academicienii năsăudeni și bistrițeni, editura Virtus Romana Rediviva Cluj, 1996, pag. 47-48; Ibidem, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, pag. 50-52; Apud, Analele Academiei Române, Anale, Tomul XLIII, 1919-1923, București, L R C și P S, 1923, p. 133; Analele Academiei Române, Desbaterile, TomulLIX, 1938-1939, București, Imprimeria Națională, 1940, p. 181-182; Ibidem, p. 273.
Teodor Tanco, Filologul Nicolae Drăganu, în „Virtus Romana Rediviva”, vol. I, Bistrița, 1973, p. 230-232 și vol. V, Bistrița, 1984, p. 71-72.
Teodor Tanco, Drăganu, Nicolae, în „Dicționar literar 1639-1997 al jud. Bistrița-Năsăud, Editura Virtus Romana Rediviva, Cluj-Napoca, 1998, p. 142-143.
Dr Gh. Pleș, Nicolae Drăganu (Zagra, 1884-1939, Cluj-Napoca), în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, X, Năsăud, 2011, p. 153.
Dr Gh. Pleș, Nicolae Drăganu, în vol. „Monografia Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud la 150 de ani de istorie (1863-2013)”, coordonator Al. Dorel Coc, editura Napoca Star, 2013, pag. 472-474; Apud, Dumitru Protase, Nicolae Drăganu, în „Studii și cercetări etnoculturale, vol. II, Bistrița, 1996, pag. 67-74; Vasile Scurtu, Nicolae Drăgan. Fragmente de amintiri, în „Arhiva Someșană”, nr. 28/1940, p. 121, 122;
Ioan Lăpușneanu, Drăganu Nicolae, în „Dicționarul culturii și civilizației populare al județului Bistriția-Năsăud, vol. I Țara Năsăudului”, coordonator Ioan Seni, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, ediția I și a II-a, pag. 140-142.
Mircea Prahase, Nicolae Drăganu – etimolog, în „Arhiva Someșană” nr. II, Năsăud, 2003, p. 255- 257.
Olga Lucuța, Academia Română – Academicieni năsăudeni Nicolae Drăganu, în „Curier năsăudean”, an V, nr. 42, în „Răsunetul” nr 4418, 14 februarie 2007, p. 11.
Radu Sîrbu, Academicienii Năsăudului – Nicolae Drăganu, în „Plaiuri năsăudene”, serie nouă, V, nr. 22, iunie 2005, p. 4.
Ioan Seni, “Nicolae Drăganu şi ASTRA”, în Foaia Poporului, an IV, Sibiu, nr. 5-6(16-17), 1994, p.11;
Ioanela Alis Seni, Ioan Seni, Despre academicienii năsăudeni la ceas aniversar – 140 de ani de la înființarea Academiei Române, Nicolae Drăganu, în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, vol. V, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 409.
Traian Pavelea, Nicolae Drăganu (1884-1939), în „Năsăudul – repere istorice și culturale”, Editura „George Coșbuc”, Bistrița, 2001, p. 206-208.
Ion Rusu-Sărățeanu, Academia Română și mișcarea culturală din ținuturile Bistriței și Năsăudului, Nicolae Drăganu, în Muzeul Județean Bistrița-Năsăud, „File de istorie”, VI, Bistrița, 1989, p. 200-201