Născut în 29 oct. 1875 la Chiochiș, Bistrița-Năsăud, în familie de preot cu 3 copii.
Decedat în 27 februarie 1959 la Cluj
Membru de Onoare al Academiei Române din 27 iunie – 2 iulie 1955
Cursuri primare în satul natal, cursuri gimnaziale la Gherla și la Năsăud, unde îl va cunoaște pe mentorul său Artemiu Publiu Alexi – doctor în filosofie și mare profesor de biologie care a organizat Parcul și Cabinetul de științe naturale al Gimnaziului Grăniceresc năsăudean, cu trei secțiuni: zoologie, botanică și mineralogie – medii științifice respectate și iubite de elevul Prodan, atât din atracția sa lăuntrică, cât și din respect pentru profesorul său, pe care l-a ascultat în toate sfaturile pe care i le-a dat, fiindu-i un ucenic și colaborator destoinic și mai ales util; Amândoi îl vizitau deseori la Rodna pe celebrul botanist Florian Porcius, urmându-i sfaturile.
Urmează un an Facultatea de Teologie, dar o abandonează în favoarea Facultății de Științe din Cluj, unde-și va găsi un alt mentor – A. Konitz. La absolvire se va angaja ca profesor de științele naturii la Năsăud (1903), apoi la Gherla, Eger (Ungaria) și Zombor (Iugoslavia). A făcut studii în Carpați (1906), în Oltenia, Muntenia și Dobrogea (1910).
A publicat studii științifice în „Foile botanice maghiare”, în revista ASTREI – „Transilvania”, în „Analele României”; După Unirea Transilvaniei la România – 1 Dec. 1918, a fost numit profesor la Catedra de botanică a Univ. din Cluj (1919), unde și-a creat numeroși discipoli printre care și Alexandru Buia (Institutul Agronomic din Craiova); A fost și directorul Grădinii Botanice din Cluj în care a instalat bustul botanistului Florian Porcius din Rodna, alt membru al Academiei Române.
Publică numeroase lucrări de specialitate: Flora pentru determinarea și descrierea plantelor din România, Cluj, 1923; Cele mai rentabile plante medicinale din România, Cluj, 1924; Flora nisipurilor din România.., Cluj, 1926; Centauraelele României, Cluj, 1930; Achilaeele României, Cluj, 1931; Flora Câmpiei Ardelene.., Cluj, 1931; Trandafirii spontani și cultivați.., Cluj, 1932; Flora mică ilustrată, Cluj, 1939; Contribuții la flora RPR, URSS, Iugoslaviei, Bulgariei, Ungariei; Dușmanii pomilor roditori. Cunoașterea și combaterea lor; Fânețe și pășuni din nordul Transilvaniei..; A contribuit cu material botanic la ierbarele României, Austriei și Ungariei; La Cluj a lăsat 1230 coli-herbar cu plante din Chiochiș, Țaga și Munții Rodnei…
A identificat specii noi de plante: Rosa damasceniformes, Rosa feruciformes, Rosa napocensii, Rosa sabedensis, Rosa timișorensis, Rosa submoschata, achileea bichigeani prodani… Institutul Botanic din Cluj l-a sărbătorit 1n 1955 la împlinirea a 80 de ani, oferindu-i un album de poze cu activitatea sa didactică în cadrul Facultății de botanică a Universității clujene, cu o distinsă și caldă dedicație: „… Prin opera D-voastră științifică ați pus bazele botanicii în țara noastră, iar prin activitatea de mare dascăl, ați educat generații de agronomi și botaniști care vă poartă o caldă recunoștință. Opera D-voastră constituie un prețios tezaur pentru știință și un ghid pentru cadrele și studenții institutului nostru și pentru toți aceia care studiață științele naturii. Înalta prețuire acordată de Academia Republicii Populare Române operelor d-voastră prin alegerea D-voastră ca membru de onoare al Academiei este o mărturie a valorii ei științifice și a trăiniciei ei. Vă felicităm din toată inima pentru prodigioasa D-voastră operă și vă urăm încă mulți ani de activitate rodnică”. La centenarul nașterii lui Iuliu Prodan, în 1975, s-a organizat la Institutul Botanic din Cluj un simpozion cuprinzând viața și activitatea distinsului academician, lucrările simpozionului făcând ulterior obiectul volumului „Viața și opera botanistului Iuliu Prodan;
La Chiochiș, în satul său natal i s-a ridicat un bust prin grija profesorului de biologie Romulus Berceni de la Colegiul Național „G. Coșbuc” Năsăud, originar tot din Chiochiș.
BIBLIOGRAFIE: Prof. Romulus Berceni, Iuliu Prodan, în „Studii și cercetări etnoculturale, vol. II, Bistrița, 1996, pag. 135-140;
Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996 Academicienii năsăudeni și bistrițeni, editura Virtus Romana Rediviva Cluj, 1996, pag. 69-71; Ibidem, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, pag. 74-76; Apud, Analele Academiei RPR, vol. V, Partea I, 1955, București, Editura Academiei RPR, 1957, p. 463.
Teodor Tanco, Botanistul Iuliu Prodan, în „Virtus Romana Rediviva”, vol III, Bistrița, 1977, p. 277 – 280 și vol. V, Bistrița, 1984, p. 79-80.
Prof. dr. Gh. Pleș, Iuliu Prodan (Chiochiș, 1875-1959, Cluj), în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, X, Năsăud, 2011, p. 161-162.
Prof. Dr Gh. Pleș, Iuliu Prodan, în vol. „Monografia Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud la 150 de ani de istorie (1863-2013)”, coordonator Al. Dorel Coc, editura Napoca Star, 2013, pag. 501-502; Apud, Romulus Berceni, Iuliu Prodan, în „Studii și cercetări etnoculturale, vol. II, Bistrița, 1996, pag. 135-140;
Ioan Lăpușneanu, Prodan Iuliu, în „Dicționarul culturii și civilizației populare al județului Bistriția-Năsăud, vol. I Țara Năsăudului”, coord. Ioan Seni, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, ediția I și a II-a, pag. 313;
Olga Lucuța, Academia Română – Academicieni năsăudeni Iuliu Prodan, în „Curierul năsăudean”, an V, nr. 46, în „Răsunetul” nr 4517, 13 iunie 2007, p. 12.
Iulian Patca, Restituiri: Acad. Iuliu Prodan (1875-1959), în Almanah cultural-științific „Virtus Romana Rediviva”, nr. 10, Cluj-Napoca, 2006, p. 63-64.
Ioanela Alis Seni, Ioan Seni, Despre academicienii năsăudeni la ceas aniversar – 140 de ani de la înființarea Academiei Române, Iuliu Prodan, în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, vol. V, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 414-415.
Traian Pavelea, Iuliu Prodan (1875-1959), în „Năsăudul – repere istorice și culturale”, Editura „George Coșbuc”, Bistrița, 2001, p. 234-235.
Radu Sîrbu, Academicienii Năsăudului, Iuliu Prodan, în „Plaiuri năsăudene”, serie nouă, VI, nr. 23, iulie 2005, p. 4.
Ion Rusu-Sărățeanu, Academia Română și mișcarea culturală din ținuturile Bistriței și Năsăudului, Iuliu Prodan, în Muzeul Județean Bistrița-Năsăud, „File de istorie”, VI, Bistrița, 1989, p. 205.