Născut la 8 decembrie 1876 în Năsăud, ca fiul al prof. C-tin Gr. Moisil
Decedat în 27 octombrie 1958 la București
Membru de Onoare al Academiei Române din 7 iunie 1919, ulterior
Membru titular din 12 august 1949
Studiile liceale – la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud (1886-1892), înființat de bunicul său – vicarul Grigore Moisil (primul director al Gimnaziului) și în care tatăl său – prof. dr. C-tin Gr. Moisil era profesor de limbi clasice, cu doctorat în filosofie obținut la Viena. A avut dascăli de mare valoare și probitate științifică: dr Paul Tanco, dr Ioan Mălai, dr A P Alexi, pe directorii Ioan Ciocan, Ioan Gheție, pe Virgil Șotropa – viitor academician, pe Maxim Pop.. Colabora la revista școlii, obținând numeroase premii pentru creațiile sale.., fiind în competiție cu colegul său V Șuteu.
Ajuns la București îi va avea ca profesori și pe cunoscuții istorici Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Grigore Tocilescu, ultimul orientându-l spre arheologie și etnografie, lucrarea sa de licență purtând această amprentă – Arheologia preistorică, iar lucrarea sa de doctorat va respecta aceeași orientare: Monetăria Țării Românești în timpul dinastiei Basarabilor, lucrare susținută în anul 1924 la Universitatea din Cluj, Facultatea de Istorie.
A predat istoria la Focșani (1898), Brăila (1899), București (Liceul Matei Basarab – 1910 și Spiru Haret); a descoperit un tezaur monetar la Brăila, aprofundându-și pasiunea în numismatică, fapt ce-l va promova în funcția de numismat la Cabinetul de numismatică al Academiei Române, cu drept de a funcționa și în învățământ de unde se va și pensiona în 1938.
În perioada refugiului (1916-1918) va lucra ca profesor de istorie la Vaslui. Din 1923 va fi director general al Arhivelor Statului, organizându-le științific și continuând opera înaintașilor săi B P Hașdeu și Dimitrie Onciul, cărora le va ridica câte un bust…
Va aduce în țară documente românești de la Viena, Moscova, Budapesta.., prezentându-le în Revista Arhivelor pe care a condus-o între anii 1924-1939. Din 1933 va conduce Cabinetul numismatic din București, fiind și președinte al Societății Numismatice Române, impunând un program de lucru cu obiective precise: adunarea „monumentelor monetare”, a documentelor ce vizau istoria monetară, organizarea unor acțiuni cu specific monetar, crearea în școli a unor colecții sau muzee numismatice, studierea revistelor și studiilor de specialitate. El însuși a scris peste 500 de studii cu specific istoric, arheologic, numismatic, medalistic, sigilografic, metrologic, didactic.., prezentând peste 130 comunicări științifice în țară și în străinătate, în cadrul societăților de numismatică… Conduce revista Buletinul Societății Numismatice Române (1913-1947) în care prezintă monede geto-dacice sau aparținând domnitorilor munteni, moldoveni și transilvăneni, alături de alte studii cu conținut heraldic, sigilografic și paleografic… A organizat congresele de numismatică anual, în perioada 1933- 1937, iar din 1936 a devenit membru în Comisia de numismatică a Comitetului internațional de Științe Istorice.
A înființat Școala practică de arhivari paleografi pe care a condus-o între anii 1924-1938 și unde preda arhivistica, numismatica și sigilografia. Are descoperiri arheologice la Niculițel-Tulcea. A înființat Societatea istorico-arheologică „Bucureștii Vechi”- 1929, a studiat și predat heraldica, urmărind evoluția stemelor Munteniei și Moldovei; a studiat unitățile de măsuri…; medaliile din timpul lui Cuza și cele ulterioare; sigiliile sau pecețile domnești.. A fost cercetător de mare amplitudine și profunzime, meritându-și din plin locul în Academia Română..
BIBLIOGRAFIE:
Prof. dr. Gh. Pleș, Constantin C. Moisil, în „Studii și cercetări etnoculturale, vol. II, Bistrița, 1996, pag. 97-104; Idem, Constantin Moisil, în vol. „Monografia Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud la 150 de ani de istorie (1863-2013)”, coordonator Al. Dorel Coc, editura Napoca Star, 2013, pag. 481-483; Idem, Constantin C. Moisil (Năsăud, 1876-1958, București), în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, X, Năsăud, 2011, p. 154.
Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996 Academicienii năsăudeni și bistrițeni, editura Virtus Romana Rediviva Cluj, 1996, pag. 43-47; Ibidem, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, pag. 46-48; Apud, Analele Academiei Române, Seria II, Tomul XXIX, 1916-1919, Partea administrativă, București, L C R P S, 1921, p. 361-362; Analele Academiei RPR, 1948-1949, București, Editura Academiei RPR, 1949, p.7.
Idem, Numismatul Constantin C Moisil, în „Virtus Romana Rediviva”, vol. II, Bistrița, 1974, p. 291-293 și vol. V, Bistrița, 1984, p. 68-69.
Ioan Lăpușneanu, Moisil C C-tin, în „Dicționarul culturii și civilizației populare al județului Bistriția-Năsăud, vol. I Țara Năsăudului”, coordonator Ioan Seni, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, ediția I și a II-a, fișă de, pag.234.
Ioan și Lucreía Mititean, După 135 de ani, academicianul Constantin C. Moisil s-a întors acasă, în vol. Ioan Mititean, „Pagini de ziar, pagini de carte. În vârful peniței nr. 18”, Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca, 2015, p. 260-262.
Ioanela Alis Seni, Ioan Seni, Despre academicienii năsăudeni la ceas aniversar – 140 de ani de la înființarea Academiei Române, Constantin Moisil, în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, vol. V, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 411-412.
Traian Pavelea, Constantin C. Moisil (1876-1952), în „Năsăudul – repere istorice și culturale”, Editura „George Coșbuc”, Bistrița, 2001, p. 219-220.
Radu Sîrbu, Academicienii Năsăudului – Constantin C Moisil, în „Plaiuri năsăudene”, serie nouă, I, nr. 18, februarie 2005, p. 4.
Ion Rusu-Sărățeanu, Academia Română și mișcarea culturală din ținuturile Bistriței și Năsăudului, Constantin Moisil, în Muzeul Județean Bistrița-Năsăud, „File de istorie”, VI, Bistrița, 1989, p. 200.